![]() |
Javier Solana a fost desemnat pentru un al doilea mandat de cinci ani în funcţia de Secretar-General al Consiliului UE şi Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună (CFSP) în iulie 2004. El este de asemenea secretar-general al Uniunii Europei de Vest (UEV) din noiembrie 1999.
Solana s-a născut în 15 iulie 1942 la Madrid, Spania. Provenind dintr-o familie spaniolă ilustră, el a obţinut un doctorat în fizică şi a fost bursier Fulbright la câteva universităţi americane. El a predat fizica solidelor la Universitatea Complutense din Madrid înainte de a intra în politică.
Solana a intrat în Partidul Socialist Spaniol în 1964, fiind cunoscut drept un radical în tinereţea sa, sub regimul generalului Francisco Franco. El a fost membru al parlamentului din 1977.
Solana a deţinut o serie de posturi de ministru în cele patru guverne conduse de liderul socialist spaniol Felipe Gonzales între 1982 şi 1996. El a fost ministru al culturii din decembrie 1982 până în iulie 1988, acţionând de asemenea ca purtător de cuvânt al guvernului în timpul ultimei jumătăţi a acestei perioade. Solana a deţinut apoi postul de ministru al educaţiei şi ştiinţei din iulie 1988 până în iulie 1992, când a devenit ministru al afacerilor străine pentru un guvern pro-NATO fervent de la Madrid. El a părăsit postul respectiv în decembrie 1995, când a devenit secretar-general al NATO.
Solana a deţinut postul de şef al Alianţei într-o perioadă de implicare intensă a NATO în Balcani. La câteva zile de la preluarea noului post, Forţa multinaţională de Implementare (IFOR), condusă de NATO, a fost desfăşurată în Bosnia şi Herţegovina (BiH) pentru a aplica aspectele militare ale acordului de pace de la Dayton. În primăvara anului 1999, în timpul crizei din Kosovo, NATO a condus atacuri aeriene împotriva Serbiei. În iulie 1997, el a prezidat summitul NATO de la Madrid, în cadrul căruia Republica Cehă, Ungaria şi Polonia au devenit primele foste state comuniste invitate să înceapă discuţiile de aderare la Alianţa care număra pe atunci 16 naţiuni.
"El este un creator extraordinar de consens, lucrând în spatele scenei cu liderii din ambele părţi ale Atlanticului pentru a asigura unitatea NATO atunci când aceasta este necesară", a declarat Ambasadorul SUA la NATO, Alexander Vershbow, despre Solana la acea dată.
În octombrie 1999, Solana a părăsit NATO pentru a deveni secretar-general al Consiliului UE şi primul "înalt reprezentant" al CFSP, o instituţie însărcinată cu prezentarea ideilor şi analizarea opţiunilor politice pentru a-i ajuta pe liderii UE să se pună de acord asupra problemelor de politică externă şi de securitate, oferind Uniunii o influenţă politică mai mare în afacerile internaţionale.
În cursul summitului UE din decembrie 2003 de la Bruxelles, şefii de stat şi guvern ai celor 15 state membre au aprobat în unanimitate prima strategie oficială de securitate a uniunii, elaborată sub supravegherea lui Solana. Strategia Europeană de Securitate, un document de 14 pagini, menţiona abordarea pericolelor îndepărtate şi apropiate, precum şi consolidarea securităţii în cadrul european, drept obiective principale în eforturile depuse de UE pentru a-şi proteja securitatea şi pentru a-şi promova valorile. Documentul sublinia de asemenea faptul că UE nu doreşte, prin urmare, destrămarea alianţei cu America de Nord.
Solana este şeful Agenţiei Europene de Apărare, o instituţie înfiinţată în iulie 2004 pentru a spori capacităţile europene de apărare în domeniul managementului crizelor şi pentru a susţine Politica Europeană de Securitate şi Apărare.
El reprezintă de asemenea Uniunea Europeană în Cvartetul din Orientul Mijlociu -- grupul de patru membri implicat în medierea procesului de pace din conflictului israeliano-palestinian. Ceilalţi trei membri ai grupului sunt ONU, Statele Unite şi Rusia.
Solana este de asemenea membru al Filialei Spaniole a Clubului de la Roma.
El este căsătorit şi are doi copii.