Nicolas Sarkozy

Preşedintele Franţei

(BBC - 05/03/08; AFP - 16/05/07; DPA - 06/05/07; Telegraph - 13/02/07; Site-ul oficial al preşedintelui francez)

Nicolas Sarkozy a preluat funcţia de preşedinte al Franţei la data de 16 mai 2007, la zece zile după ce a câştigat postul în turul de scrutin decisiv, în care a participat ca lider al Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), împotriva contracandidatei din partea Partidului Socialist, Ségolène Royal. L-a succedat pe Jacques Chirac, care a îndeplinit această funcţie din 1995.

Născut pe 28 ianuarie 1955, Nicolas Paul Stephane Sarkozy de Nagy-Bocsa este fiul unui aristocrat maghiar exilat, dintr-o mamă franceză de origine greco-iudaică. Şi-a obţinut masteratul în drept privat în 1978 şi titlul de avocat în 1981, când şi-a obţinut de asemenea doctoratul în ştiinţe politice din partea Institutului de Studii Politice din Paris.

În 1977, Sarkozy a devenit consilier municipal în Neuilly-sur-Seine. La vârsta de 28 de ani, a fost ales primar al acestei suburbii pariziene înstărite, rămânând în acest post din 1983 până în 2002.

În perioada 1986-1988, Sarkozy a lucrat ca vicepreşedinte al consiliului departamental Hauts-de-Seine, responsabil pe probleme de cultură, şi ca deputat de Hauts-de-Seine (circumscripţia 6) în perioada 1988-2002. Doi ani mai târziu, a fost ales preşedinte al consiliului general din Hauts-de-Seine.

În 1988, Sarkozy a devenit secretar naţional în cadrul Adunării pentru Republică (RPR) condusă de Chirac, responsabil pe probleme de tineret şi formare profesională, iar în 1989, secretarul naţional al partidului responsabil pe probleme de activităţile pentru tineret, tineret şi formare profesională. Între 1992-1993, a fost vicesecretar general al RPR responsabil cu federaţiile regionale.

Sarkozy, care a devenit membru al biroului politic al RPR în 1993, a promovat ca secretar general al partidului în 1998, după care a servit ca preşedinte interimar în perioada aprilie-octombrie 1999. În mai 2000, a fost ales preşedinte al comisiei departamentale a RPR.

Sarkozy a îndeplinit funcţia de ministru al Bugetului între 1993 şi 1995 şi ministru al Comunicaţiilor între 1994 şi 1995, în cabinetul premierului Edouard Balladur, îndeplinind şi funcţia de purtător de cuvânt al guvernului în această perioadă.

În mai 2002, a devenit ministru de Interne sub administraţia primului-ministru Jean-Pierre Raffarin, păstrând acest post până în 2004, când a fost numit ministru al Economiei, Finanţelor şi Industriei. A demisionat din acest post pe data de 29 noiembrie a aceluiaşi an, la o zi după ce a fost ales preşedintele Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), formaţiunea succesoare a RPR, condusă tot de Chirac.

În aprilie 2004, Sarkozy a fost ales preşedinte al consiliului general Hauts-de-Seine.

În iunie 2005, a fost iar desemnat ministru de Interne, servind în administraţia premierului Dominique de Villepin. Ca apărător cu discurs tăios al legii şi ordinii, a demonstrat o poziţie dură pe durata revoltelor din 2005 de la Paris şi a adoptat măsuri având ca scop reducerea emigraţiei ilegale, promovând totodată integrarea imigranţilor apţi de muncă în societatea franceză.

În ianuarie 2007, UMP l-a desemnat pe Sarkozy drept candidat oficial la alegerile prezidenţiale din 22 aprilie al aceluiaşi an. Pe durata campaniei, a promis că, dacă va fi ales, va înlocui corupţia şi nepotismul din ţară cu o „republică ireproşabilă”.

A primit cel mai mare număr de voturi la primul scrutin, dar nu suficiente pentru a câştiga direct postul.

În al doilea tur de pe 6 mai 2007, a primit 53% din voturi.

„Voi lupta pentru o Europă care protejează, deoarece idealul european este acela de a proteja cetăţenii Europei”, a declarat Sarkozy la depunerea jurământului, pe 16 mai 2007.

La data de 1 iulie 2008, Franţa a preluat preşedinţia UE de la Slovenia.

Sarkozy este căsătorit şi are trei fii.